de L

ma enerveaza la modul destul de grav politetea exagerata.

nu doar din principiul ca tipicul comportament marlanesc mi-e mult mai cunoscut si mult mai la indemana, ci si pentru ca pluteste-n aer o politete suspect de fortata fara jena.

ok, mi se pare potrivit un „multam” acolo cand iti dau o guma sau o muscatura din sendvisul meu, dar de ce-mi multumesti cand iti accept fluturasul cu „targ 2012 la baba novac” pe care mi-l intinzi? efortul monstruos de a intinde mana un cm? sau de ce ii multumesc unei grasane sictirite care imi da restul la casa la ocean? pentru ca face o treaba pentru care oricum e platita, dandu-mi niste bani care oricum imi apartin excusiv?

sau „ai un pix?”

„nu”

„ok, multumesc”

pentru ce? pentru ca am silabisit un cuvant? pentru ca ti-am acordat atentie aproape o nanosecunda?

imi scapa grav partea in care eu chiar fac un bine cuiva, pentru care chiar merit sa primesc un „multumesc”. posibil si ca cineva sa creada ca un „mersi” pentru o chestie de cea mai crunta inutilitate ma satisface pe mine cu ceva.

altfel, e frumos ca mai denaturam si noi niste sensuri cand ne mai vine chef.

Reclame