de L

cand am iesit azi de la metrou, ingurgitand un covrig cu ciocolata (amanuntul absolut neinteresant cu mancatul e esential, pentru ca numai in momente de genu’ am, printr-un fel de pogorare a duhului sfant, revelatii pline de intelepciune) am realizat ca sunt blestemata. tarabistii tigani romi cu martisoare dragonu’ rosu s-au intors din nou. sa spun acum ca e evident de ce sunt rasista ar insemna sa-mi bat joc la modu’ crunt de cuvantul evident.

problema e ca suntem limitati grav, iar discernamantul propriu ne e asasinat lent si dureros de cenzura asta care face turma sa rumege aceleasi clisee neincetat despre ce persoana oribila te face rasismul.

acum hai sa-i acuzam pe toti care mai au ceva gandire individuala ca nu vor ca fratele la ala care le ciordeste portofelele prin tramvaie sa ajunga intr-un viitor presedinte.

 

si sunt cumva preocupata de treaba asta cam de cand m-am nascut: 2010, 2011.

 

Reclame