constiinta-mi striga: la munca, ba!

de L

cineva sau ceva ma pune grav de tot la incercare de fiecare data cand circul cu metroul in jurul pietei unirea. daca nu circul cu un tigan rom cu acordeon care cerseste, circul cu o tiganca roma cu de la +1 la +∞ tigani romi copii care cersesc.

ok, cu tiganul rom cu acordeon e super. caterinca, frumos, muzica, melodii italiene cantate in varianta lautareasca…super.

problema cu tiganca roma acompaniata de copii tigani romi e mai dilematica. poarta intotdeauna un afis cu textul „va rog, dati un ban pentru lapte praf si mancare la copii”. faza e ca mesajul tine super bine la printesele delicate si la doamnele sensibile. asa se face ca mi se intuneca privirea grav si am o pornire urata cand vad ca doamnele, cu ochii umezi de emotie, ii intind copilului trimis prin vagon dupa bani, cate o bacnota de 1, 5, 10 lei.  ooo, dar vai, ce dragut, inca un copil care habar n-are ca trebuia sa fie acum clasa a 4-a…ooo, ce adorabil e sa cersesti, ce minunat e ca ai tai sa te foloseasca doar ca o unealta prin care isi cumpara ei bautura fara sa munceasca, ce roz si pufos e cersitul. copilul ii duce banii mamei care are intotdeauna texte de genu’: „vai de mine, nu mai pot/ aoleu, mama, ma lasa puterile”.

mai ca-mi lacrimeaza coltu’ ochiului.

Reclame