catedrala

de L

nu inteleg cum sunt judecate prioritatile in romania. de ce e considerata atat de importanta construirea catedralei mantuirii neamului, proiect de aproximativ 400 de milioane de euro, cand foarte multor alte treburi, pe langa care construirea catedralei e chiar inutila, ar trebui sa li se ofere prioritate. ideea catedralei poate ca nu e atat de rea, dar e pusa in practica intr-un moment foarte, foarte, foarte prost.

ok, am inteles. recunostinta pentru biserica, credinciosii sa nu se mai inghesuie la inviere, fantezia de superioritate crestineasca, foarte frumos. dar dimensiunile proiectului catedralei nu-mi inspira decat o tendinta spre vanitate, spre opulenta, sa fie mare, sa arate bogat si imbelsugat, adica asa:

toate intr-un bucuresti infect, plin de gropi si mizerii, aglomerat, inundat la prima ploaie, cu 365 de cladiri incadrate in clasa I de risc seismic.

in sfarsit, planul catedralei contrasteaza jalnic cu starea generala si reala a bucurestiului. ceea ce-mi aminteste de insasi esenta credintei si interpretarea ei la roman. romanul tinde sa transforme totul in kitsch, cu fantezia ca pare ca traieste in bunastare. cate camioane/ masini in care, langa placuta cu numele posesorului, pe parbriz, e reprezentata un fel de expozitie de icoane si cruciulite exista?

sa mai amintim si air-freshener-urile/ brelocurile/ bratarile cu icoane, toate reprezentative pentru credinta romanului?

Reclame