dăcât de martisor

de L

am o grava problema cu adverbul „decat”. formulari ca „am decat un creion”, „vreau decat o bucatica” ori „sunt decat doua” sunt folosite de la locuitoarea ghenei din blocul s15, pana la profesori de liceu. daca de la ilie dumitrescu mi s-a parut firesc sa aud cunoscutul dicton „vrem decat respect”, indivizii care executau greva invatamantului acum vreun an, cu mare banner, mare, pe care scria „dorim decat respect” m-au cam naucit.

ma trezesc atat de des recitand povestea cu regula de folosire a lui „decat”, cum ca nu-l folosesc intr-o propozitie afirmativa decat atunci cand fac o comparatie, incat am senzatia ca ma dau mult prea rotunda sau ca, dupa cum ar spune o expresie populara, fac c****** praf.

astfel incat am inceput sa cred ca e un trend sa spui „dăcât” in orice situatie. asa cum era deunazi in trend sa fii addicted pentru ceva si toata lumea era pe messenger sau hi5 addicted to love/ life/ chocolate/ music. asa cum acum e in trend sa folosesti termenul „random” in orice context, doar pentru ca suna misto, si sa injuri cu „fmm” obiecte de uz casnic.

niste oameni foarte rai si fara de sensibilitate, care nu dau un ban pe 1 martie, spun dăcât ca a venit primavara dăcât calendaristic, deoarece sunt dăcât -4  grade celsius, zapada in atmosfera si pe sol, derdelus pe ior si soare dăcât cu dinti.

Reclame